Producătorii bretoni din sectorul agro-alimentar: în serviciul alimentaţiei sănătoase
Obiectivul proiectului = Ameliorarea nutriţională a produselor alimentare fabricate de întreprinderile din
Localitate: Regiunea
Parteneri: întreprinzătorii agro-alimentari, centralele tehnice, cercetătorii şi specialiştii din domeniul sănătăţii.
Durata proiectului: 2003 – 2005
Cost total: 2 124 692 EURO din care 994 846 EURO din Fondul European de Dezvoltare Regională.
Coordonator proiect: Le CRITT –Santé
Proiectul a permis întreprinzătorilor din sectorul agro-alimentar din regiunea Bretonia să se preocupe de valoarea nutriţională a produselor fabricate de ei şi să le promoveze, de asemenea, în cadrul Programului Naţional de Nutriţie Sănătoasă (2000 - 2005).
Prin acest proiect, întreprinzătorii bretoni, au probat că produsele fabricate de ei au valoarea nutriţională adăugată, în conformitate cu prevederile reglementărilor naţionale şi europene din acest domeniu.
Noutatea proiectului
Proiectului a funcţionat datorită activităţilor prin filiere(lapte, carne, peşte, cereale, fructe şi legume, etc) cât şi a activităţilor transversale, bazate pe teme comune filierelor (marketing, audit, comunicare, formare iniţială şi continuă, omega 3, biodisponibilitatea elementelor nutritive).
Proiectul s-a desfăşurat în 9 centre tehnice care au animat la randul lor, ansambluri de filiere , în funcţie de competenţele lor. De exemplu, BBV (
Proiectul a permis colaborarea dintre 4 domenii de activitate diferite (sectorul agroalimentar, drept, cercetare, marketing) şi a condus la aprofundarea legăturii dintre universităţi şi industrie prin mobilizarea mai multor actori(30 cercetători, centre medicale universitare, centre de cercetare din regiunea Bretonia).
190 de întreprinderi agro-alimentare au fost informate în legătură cu importanţa alimentaţiei sănătoase prin intermediul sesiunilor de informare, cluburilor, sondajelor şi studiilor de marketing, 90 de avizări pe produse personalizate, 9 proiecte de cercetare finanţate de producători.
Proiectul a generat 20 de produse inovatoare, ca iepurii bogaţi în omega 3, ouă bogate în iod şi omega3, dezvoltarea unei game nutriţionale pentru sportivi. Problema acordată alimentaţiei sănătoase a început la finele anului 1990 în Bretonia, dar proiectul a prins contur după ce a fost demarat.
Date de contact: Anne-Claude Lefebvre
Directrice CRITT Santé Bretagne
Tel: +33 (0)2 23 23 45 81
E-mail: Critt-sante@univ-rennes1.fr
Annie Audic Directrice Adjointe
Conseil régional de Bretagne
Direction de l'enseignement supérieur, de la recherche, des transferts de technologies et de la valorisation
Tel: +33 (0)2 99 27 14 93
E-mail: a.audic@region-bretagne.fr
Sursa: InfoRegional
- SALATA
Salata este cunoscuta sub mai multe varietati: salata capatana, alungita, de foi si salata aurie.
In cultura, mai raspandite la noi sunt soiurile:
Pentru cultura timpurie: Bottner, Timpurie de Banat, Urechiusa
Pentru cultura semitimpurie: De Stuttgart, Marula de Braila, Arges
Pentru semanare in toamna: Polul Nord
Salata se cultiva prin rasad sau prin semanare directa in gradina.
Terenul trebuie lucrat si ingrasat, 2000-3000kg gunoi de grajd la 1000 mp, inca din toamna.
Pentru cultura timpurie de primavara salata se insamanteaza in gradina intre 20 august-10 septembrie.
Pentru culturile de la sfarsitul primaverii, inceputul verii, salata se seamana in februarie-martie.
Pentru cultura de toamna semanarea se face la inceputul lunii august.
Semanatul se face pe straturi de 1-1,5 m pe care se cultiva 5-6 randuri de salata la 20-25 cm distanta, la adancimea de 1,5-2 cm primavara si 2-3 cm toamna. La 1000 mp sunt necesare 200-300 gr samanta.
Salata timpurie se protejeaza in tunele de folie impotriva inghetului.
Cultivata prin rasad, salata face capatani mai mari. Se seamana la jumatatea lui februarie, in rasadnite semicalde sau in solar.
Cand rasadul are 5-6
Ingrijire
Daca semanarea s-a facut din toamna este bine sa se aseze peste cultura un strat de
Cultura se praseste in primavara, se rareste la 20 cm pe rand, se ingrasa suplimentar si se uda. Ingrasarea se face cand plantele au 8-10
Recoltarea salatei incepe in aprilie si se continua in mai si iunie, functie de tipul de cultura.
La 1000 mp de cultura se pot obtine 20000-25000 capatani.
Marula - salata cu capatana alungita - este mai rezistenta la seceta si poate fi cultivata si in timpul verii. Acest soi necesita in plus fata de alte tipuri de salata o lucrare speciala de ingrijire, si anume, cand frunzele au crescut mari si se formeaza capatana, pentru ca inima salatei sa ramana alba si frageda, se leaga frunzele la varf cu sfoara, pentru a tine capatana stransa si a nu patrunde lumina in interior.
2. CALENDARUL LEGUMICULTORULUI
Luna - Lucrari efectuate
FEBRUARIE
- Se incearca semintele sanatoase punand cateva din ele sa incolteasca in muschi sau nisip umezit.
- Livada doarme sub amortirea iernii; in zilele frumoase se pot curata pomii de frunzele uscate - in ele se ascund dusmani din primavara; tot in aceste zile se sapa pomii la radacina si se pune gunoi, se acopera cu pamant sapat, sau se aduna zapada la radacina lor.
- si pamantul are viata lui; din cand in cand nu strica sa se puna pe el gunoi. Pe straturile de langa casa se pune gunoi de pasari, cenusa pentru ingrasarea pamantului.
MARTIE
replicatul rasadurilor in cuburi sau ghivece nutritive destinate culturilor timpurii de camp (tomate, ardei, vinete)
- insamantarea in rasadnite sau solarii incalzite biologic a legumelor destinate culturilor de vara (varza, tomate)
- plantarea in prima jumatate a lunii in solarii sau tunele a verzei timpurii, conopidei timpurii si gulioarelor
- plantatul si semanatul din timp a mazarei, verzei si conopidei timpurii, a cepei din arpagic si samanta, a usturoiului de primavara, a morcovului, patrunjelului, spanacului, ridichii de luna, etc.
- in a doua jumatate a lunii se planteaza in rasadnite castravetii, ardeii
- se pregatesc solariile pentru tomate, ardei, vinete
- se continua protejarea verdeturilor cu polietilena si recoltarea verdeturilor produse in sistem fortat
- se practica supraaltoirea pomilor (unde e cazul) dupa metoda prin despicatura, copulatie sau triangulatie
- fertilizarea suplimentara cu azot
- dezgropatul si demusuroitul vitei de vie
- se face taierea radacinilor pornite din altoi (taierea de rodire si copcitul)
- in legumicultura se continua dezinfectarea rasadnitelor, solariilor, cu formalina sau sulfat de cupru;
- pomii fructiferi se pot stropi cu solutie sulfo-calcica, impotriva fainarii; peste 2 saptamani se mai face o stropire impotriva moniliei, cu o solutie pe baza de cupru. Tot in aceasta luna putem pregati terenul pentru plantarea de noi pomi fructiferi: se sapa si se gunoieste pentru a fi reavan, apoi, spre sfarsitul lunii, se pot planta.
APRILIE
- pana la mijlocul lunii aprilie se mai pot planta in gradina:
- radacinoasele (morcovi, patrunjel, pastarnac) in randuri, distanta de 25 cm; salata, spanacul;
- se seamana soiuri de mazare tarzie, sfecla rosie si samanta de ceapa;
- de la mijlocul lunii incepe:
- plantatul varzoaselor, guliei si conopidei;
- semanatul cartofilor preincoltiti la distanta de 70 cm intre randuri, iar pe rand, intre cuiburi, 30-40 cm, la adancimea de 10 cm;
- semanatul fasolei, castravetelui, pepenelui si dovlecelului;
- se mai poate semana inca sfecla rosie la 30 cm intre randuri;
- plantarea telinei la distanta de 40 cm intre randuri si pe rand;
- semanatul porumbului;
- semanatul florilor anuale, plantatul trandafirilor, al daliilor, gladiolelor, crinilor;
- la sfarsitul lunii se poate planta rasadul de rosii timpurii si ardei;
- Atentie la semanat! Combinatii bune: morcovi-mazare, semanate alternativ; ceapa-morcov, semanate alternativ; ceapa-sfecla rosie-gulie; cartof timpuriu-mazare; cartof-fasole sau ridiche de luna cu fasolea.
Combinatii rele: ceapa-usturoi; morcov-patrunjel; mazare-fasole; castravete-cartof;
- În livada se uda bine pomii fructiferi plantati in primavara si se incepe pregatirea pentru stropitul lor.
MAI - incepe plantarea rasadurilor de legume. Vom planta rasadurile de ardei, rosii, castraveti, varza, gulie, conopida, broccoli, telina, ceapa (din seminte), praz, vinete;
- inainte de plantarea rasadurilor este necesar sa faceti o erbicizare a solului cu urmatoarele substante: Dithane 0,5%, Captan 5%, Merpan 0,5%. De asemenea, uneltele trebuie dezinfectate cu solutie de Carbetox 0,4% sau sulfat de cupru 2-3%.
- plantarea rasadurilor de varza timpurie, conopida, broccoli si castraveti se face numai pe pamant umed, la o temperatura de 7-10 grade Celsius. daca nu a plouat, udati terenul, operatiune care se repeta si dupa plantare;
- rasadurile vor avea roade dupa 50-60 de zile, timp in care trebuie sa prasiti de 2 ori si sa udati din 10 in 10 zile. Controlati mereu rasadurile pe masura ce cresc si nu ezitati sa folositi insecticide daca vor aparea paraziti: purici, fluturi, muste.
IUNIE
- daca nu ai reusit sa termini plantarea rasadurilor de legume in luna mai, ai timp doar la inceputul lunii iunie sa plantezi rasadurile de rosii, ardei si vinete;
- pe soluri fertilizate cu ingrasamant organic planteaza conopida, varza de toamna, varza rosie, varza de Bruxelles, gulia de toamna si broccoli;
- foloseste culturile succesive pe parcele eliberate dupa ceapa verde, salata, spanac, mazare si gulioare. În vederea infiintarii culturilor duble cureti terenul de resturile vegetale, sapi si nivelezi pamantul. Poti cultiva fasole, ridichi de toamna, castraveti de toamna;
- este perioada pentru palisarea, copilirea si carnatirea rosiilor timpurii;
- daca ai vita de vie, continua legarea lastarilor, copilitul si carnatitul (indepartarea varfurilor tuturor lastarilor mai vigurosi). Daca ai timp suficient, aranjeaza frunzele vitei in asa fel incat ciorchinii sa aiba mai multa lumina, mai mult soare. Stropeste via contra manei, fainarii si putregaiului;
- intinde castravetii timpurii din sera pe sfoara. Daca frunzele nu sunt ridicate pe sfoara, castravetii nu vor avea lumina si nu se vor coace;
- continua prasitul. Plivitul, raritul si irigarea zarzavaturilor si combaterea bolilor si daunatorilor la legume.
IULIE
- Atentie! Rosiile care incep sa se maneze pot fi salvate prin ruperea regulata a frunzelor si indepartarea fructelor stricate.
AUGUST
- continua recoltarea castravetilor pentru muraturi;
- strange rosiile pentru sucuri si bulion, dar nu uita sa continui copilitul si carnitul lor;
- spre sfarsitul lunii poti incepe recoltarea cartofilor, dupa o prealabila verificare daca s-au maturat suficient;
- fasolea uscata pentru consum se aduna, se despoaie si se mai pastreaza la soare cateva zile inainte de depozitare;
- pentru o productie sporita de ardei vei continua fertilizarea cu azot si potasiu;
- continui recoltarea vinetelor, ardeilor, verzei de vara, pepenilor galbeni si verzi;
- in livezi incepe adunarea merelor de vara (imediat dupa ce roua s-a uscat) si se continua recoltarea piersicilor si a caiselor tarzii;
- incep sa se coaca strugurii timpurii, dar atentie, acestia nu se recolteaza decat daca sunt complet copti, caci altfel sunt acri;
- nu uita sa semeni pe sol bine maruntit salata, pentru obtinerea rasadului de plantat la inceputul lunii octombrie;
- daca vrei sa ai hrean cu radacina dreapta si groasa, indeparteaza radacinile laterale;
- pe terenuri eliberate se poate semana spanac, morcov si patrunjel, pentru productia de primavara.
SEPTEMBRIE
- acum este momentul strangerii semintelor pentru primavara. La tomate, se aleg fructele mari, specifice soiului, sanatoase, coapte bine. Rosiile se zdrobesc bine, se pun in vase cu apa, unde se spala bine. Dupa ce s-au spalat se indeparteaza de pe seminte resturile de pulpa si se lasa apa sa se linisteasca. Semintele bune se lasa la fund, in timp ce semintele seci plutesc la suprafata. Semintele bune se spala bine si se pun la uscat, la soare. Cand s-au uscat trebuie sa aiba o culoare albicioasa-argintie. În medie la 10 kg tomate se obtin 30-50 g samanta ( in functie de soi). La ardei, pentru extragerea semintelor se taie fructul in jurul coditei, apoi se scot semintele (codita cu seminte se aseaza pe un ziar si cu mana se desprind semintele). Acestea se spala in apa, se separa semintele bune de cele seci prin punerea lor in apa si decantarea apei. Se usuca la umbra, iar semintele se rasfira intr-un strat subtire (1-2 cm). Din cand in cand se rascolesc cu mana, pentru a se usca mai repede. Cand sunt uscate au o culoare galben-aurie. Se pastreaza pana in primavara in pungi de hartie. Din 15 kg ardei se pot obtine in medie 100 g samanta. La vinete, cand fructele au ajuns la maturitate, se zdrobesc, se toaca marunt, apoi pulpa se pune intr-un vas cu apa, unde se freaca bine cu mainile pentru a separa semintele de pulpa. Semintele bune sunt grele si se lasa la fundul apei, separate de cele seci, usoare, care raman la suprafata. Cele bune se spala, se usuca la umbra si apoi se pun in pungi de hartie. La castraveti se aleg fructele mari, galbene, care au ajuns la maturitate. Se lasa la soare 6-7 zile, dupa care se extrag semintele. Se taie longitudinal fructul si cu o lingura se scot semintele, se spala si se lasa in apa. Apoi, dupa cateva ore acestea se desprind usor de mucilagiile care le inconjoara. Semintele bune raman la fundul vasului, se scurg, se usuca la soare in strat subtire de 1-2 cm, cat mai repede, pentru a nu se innegri. La salata, semintele ajung la maturitate la 25-30 de zile de la inflorire. Plantele se taie, se fac snop, se duc la umbra pentru uscare. Dupa o saptamana snopii se scutura bine deasupra unui ziar, se vantura si ramane samanta buna, care se pastreaza in pungi de hartie. La ceapa, semintele se recolteaza dimineata, pe roua, pentru a nu se scutura. Se taie cu tija intreaga, se fac snopi mici, se usuca la umbra, dupa care se scutura capsulele, sa iasa semintele, care sunt de culoare neagra. Se vantura semintele si se pun la uscat in strat subtire.
OCTOMBRIE
- se scot cartofii de toamna; - morcovii, patrunjelul, pastarnacul se scot pe timp uscat, se zvanta, se curata de frunze si se depoziteaza in pivnita; - se recolteaza ultimii ardei, care au devenit dulci si carnosi; - rosiile necoapte se pot smulge din vrejuri cu tot si se pun la adapost si intuneric, unde se coc;
- se recolteaza varza si se pune la murat;
- se recolteaza vinetele, ardeii, guliile, morcovii, patrunjelul, pastarnacul, telina;
- se recolteaza gogonelele, care pot fi puse la murat sau pot fi depozitate in pivnita sau in incaperi mai calduroase, unde cu timpul se inrosesc si se pot consuma ca rosii coapte. Se vor depozita numai gogonelele sanatoase; pivnita inainte de depozitare trebuie aerisita, curatata si dezinfectata;
- se defriseaza terenul de resturile vegetale si se pregateste terenul in vederea fertilizarii;
- se sapa terenul, pe masura ce s-au recoltat ultimele legume;
- Nu uita! Pentru a avea legume proaspete primavara devreme, este timpul sa le cultivam - ceapa verde (de stufat), usturoiul verde, salata, spanacul, loboda, toate acestea rezista bine la temperaturi joase: se planteaza rasadul de salata pentru primavara, cu 2-3 udari obligatoriu; se seamana morcovii, patrunjelul, mazarea, ceapa si usturoiul pentru recoltele timpurii de anul viitor;
- se recolteaza merele, perele, gutuile, nucile, prunele; - se aduna porumbul care este copt;
- se mai pot aduna semintele de ceapa si loboda;
- pentru protejarea pomilor tineri de inghet si de rozatoare vom pune
NOIEMBRIE
- toamna se scurteaza radacinile pomilor batrani pentru a le prelungi viata. O lucrare care da bune rezultate la pomii batrani carora li s-au aplicat taieri de regenerare este si intinerirea radacinilor. Aceasta lucrare se face fie in toamna premergatoare regenerarii, fie primavara, inainte de intrarea pomilor in vegetatie, si consta in saparea unui sant circular in dreptul proiectiei coroanei pe sol, adanc de 60-80 cm si lat de 60 cm.
Toate radacinile se taie cu fierastraul de pomi si se scot. Apoi santul se acopera cu pamant amestecat cu ingrasaminte. Pentru un pom se socotesc 150 kg gunoi de grajd bine putrezit, 3 kg superfosfat si 1 kg sare potasica. santul se umple pe trei sferturi, se toarna 10 caldari de urina de grajd subtiata cu apa (1 parte urina si 3-4 parti apa).
Dupa udat santul se umple definitiv cu pamant. La pomii batrani se face o scurtare foarte puternica a ramurilor de schelet astfel incat jumatate din lungimea lor se taie.
Trebuie insa sa respectam cateva reguli la taierea de intinerire:
1) punctul din care se face scurtarea ramurilor trebuie sa se afle deasupra unor ramuri lacome sau a unei ramuri laterale;
2) in locul unde se face taierea, ramura nu trebuie sa fie au groasa de 8-10 cm.
Pentru asigurarea unei incarcaturi normale de fructe pe pom, este bine sa se faca si rarirea ramurilor de rod, stiut fiind ca distanta normala intre ele este de 10-20 cm.
Trebuie pastrate ramurile de rod cu pozitie laterala, acestea fiind considerate cele mai bune
Sunt de 3 feluri: de luna, de vara si de iarna.
Ridichi de luna
- soiuri: Rosii Timpurii, Rosii cu varful alb, Saxa, Tepuse de gheata
Ridichi de vara
- soiuri: Din Tara Bîrsei, Bere de Munchen
Ridichi de iarna
- soiuri: Negre rotunde (se pastreaza cel mai bine peste iarna)
Ridichiile de luna
Terenul ales trebuie sa fie adapostit si insorit pentru a se incalzi usor.
Semanatul se face in luna martie, dupa ce terenul s-a zvantat, si se poate repeta la interval de 10-12 zile pentru productii esalonate.
Pentru a avea o recolta de ridichi de luna mai tarziu in toamna, semanatul se poate face la sfarsitul lunii august.
Se seamana in randuri distantate la 10-12 cm, la adancimea de 1,5-2 cm. Pentru 1000 mp se folosesc 0,8-1 kg samanta.
Dupa rasarire, se plivesc buruienile si se raresc plantele la 5-6 cm pe rand. Daca primavara e secetoasa, se uda cultura pentru ca ridichiile sa nu se iuteasca.
La aparitia primelor
Recoltarea se face la 4-6 saptamani de la insamantare. Daca se lasa prea mult timp, ridichiile devin seci, cu goluri de aer in interior.
Pe 1000 mp se obtin 1000-2000 kg de ridichi.
Pentru productii extratimpurii ridichiile de luna se pot cultiva in rasadnite calde sau in solar, semanandu-se in perioada 15 ianuarie-1 februarie.
Ridichiile de vara se insamanteaza in luna mai, la distanta de 30 cm intre randuri si 15-18 cm pe rand si la adancimea de 1,5-2 cm.
Lucrarile de ingrijire sunt plivitul, prasitul, raritul, udarea dupa nevoi si ingrasarea suplimentara.
Ridichiile de iarna se seamana la inceputul toamnei, pentru a nu forma flori. Se recolteaza la 110-120 zile de la insamantare.
PRAZUL
Se cultiva prin rasad, care se produce în rasadnite reci, pe straturi, sau in ghivece, prin semanare, la sfârsitul lunii martie sau începutul lui aprilie. Pentru 1000 mp de cultura trebuiesc 45000-55000 fire de rasad care se obtin din 600-800 gr samânta.
Plantarea rasadului în gradina se face la începutul lunii iunie, la 30 cm între rânduri si 15-20 cm pe rând, dupa ce s-a fasonat (se scurteaza cu 1/3 radacinile si frunzele).
Îngrijirea se face prin prasile, udari, îngrasare suplimentara (ca la ceapa). Plantele se musuroiesc pentru a favoriza albirea si fragezirea bazei tulpinilor.
Pentru consum în timpul verii, recoltarea începe la sfârsitul lunii iulie, iar prazul pentru iarna se recolteaza toamna târziu (noiembrie).
Se poate pastra peste iarna în pivnite, prin îngroparea radacinilor si o parte din tulpina în nisip.
La 1000 mp de cultura se pot obtine 1500-4000 kg praz.
Soiuri: cel mai raspândit soi este Camus, cu tulpini lungi si viguroase, de 60-70 cm; alte soiuri sunt Carentan, Parox, Pelux, etc.
Cultura timpurie de castraveti se produce prin rasaduri, fie in ghivece, fie pe brazde (rasaduri reci). Semanatul in ghiveci sau pe brazde se face la inceputul lunii martie (2-3 seminte la ghiveci sau brazda).
Plantarea in camp a rasadului are loc la inceputul lunii mai, la 1 m intre randuri si 0,5 m pe rand.
Tot in scopul obtinerii de productii timpurii, castravetii se pot cultiva si in solarii de tip tunel.
Cultura de vara a castravetilor se face prin semanarea direct in camp, la sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai, la distanta de 1 m intre randuri si 0,6 m pe rand. In fiecare cuib se pun cca 200 gr mranita care se amesteca bine cu pamantul, apoi se seamana la cuib 4-5 seminte la adancimea de 2-3 cm. Peste cuib se presara strat de 1-2 cm de mranita.
De retinut: terenul destinat culturii de castraveti trebuie arat sau sapat din toamna si ingrasat cu gunoi de grajd, 3000-4000 kg la 1000 mp.
Soiuri: Delicates, Cornison, Bistrita, Levina, Lang, Ileana, Famosa, Marina.
Pentru productia de toamna, care in general este destinata la murat, semanatul se face pe brazde la inceputul lunii iulie, la distanta de 70/30 cm. De regula se foloseste soiul Cornison.
Ingrijire:
Daca plantarea se face prin rasaduri, imediat dupa plantare se uda cultura cu apa calduta (12-18 gr C). Daca plantarea s-a facut prin semanare directa, dupa ce rasar, plantele se raresc lasand cate 2 la cuib.
Pana ca vrejii sa acopere terenul se fac 1-2 prasile fara a vatama radacinile. Dupa prasila a doua plantele se musuroiesc.
Udarea se face numai la radacina, ferind vrejii de umezeala, deoarece acestia pot putrezi.
O lucrare foarte importanta la castraveti este "ciupitul", care contribuie la obtinerea unor recolte mari si timpurii. Cand plantele au format 4-5
Se cultiva pentru fructele tinere ce se folosesc la prepararea diferitelor mancaruri sau conserve.
Cultura dovleceilor este asemanatoare culturii timpurii a castravetilor.
Se seamana la inceputul lunii mai, la distanta de 1 m intre cuiburi pe rand si 0,7 m intre randuri.
La fiecare cuib se pun 4-5 seminte. Dupa rasarire se vor lasa numai 2 plante la cuib.
Lucrarile de ingrijire sunt asemanatoare cu cele de la cultura castravetilor, exceptand ciupitul, care nu este necesar la dovlecei.
Pentru obtinerea de productii timpurii, dovleceii se pot cultiva in cuiburi incalzite cu gunoi de grajd sau in cultura protejata cu folie de polietilena.
Cel mai raspandit soi de dovlecel la noi este asa-zisul "Fara vrej", soi timpuriu care da primele fructe de consum la 70-75 zile de la semanat.
Dovleceii au culoare alba-verzuie, marmorata, ca dimensiuni fiind mari si alungiti.
MORCOVI - PATRUNJEL
De la aceste plante se folosesc radacinile, iar de la patrunjel se folosesc si frunzele, care sunt foarte bogate in vitamine si dau un gust placut mancarurilor prin aroma lor.
Terenul pentru aceste culturi trebuie lucrat adanc din toamna la 25-30 cm adancime, si bine ingrasat cu gunoi de grajd. Primavara devreme solul se niveleaza.
Se seamana primavara cat mai din timp, in randuri la 20-30 cm. La 4-5 randuri se lasa o carare de 40 cm pentru a usura raritul si prasitul.
Pentru 1000 mp de cultura sunt necesare 0,8-1 kg de samanta de morcov si 0,6-0,8 kg seminte de patrunjel.
Pentru a grabi rasarirea samanta se tine in apa 2-3 zile inainte. Adancimea de semanare este 1,5-2 cm. Este bine ca randurile semanate sa fie acoperite cu un strat subtire de mranita sau pleava, care protejeaza cultura si impiedica formarea crustei, in special dupa ploi.
VARZA
Exista mai multe feluri de varza: alba, rosie, creata, de Bruxelles, etc. Ne vom ocupa de tipurile de varza mai populare la noi, anume cea alba si rosie. Varza este o planta destul de rezistenta la frig, suporta în faza de rasad temperaturi de -3 grade C, iar când e dezvoltata pâna la -7 grade C. Are însa nevoie de multa apa si lumina. Pe un teren bogat, arat adânc din toamna si îngrasat corespunzator se obtin recolte foarte bune.
VARZA ALBA
Soiuri timpurii (formeaza capatâni la 90-110 zile de la rasarire)
Dittmark este un soi foarte productive care formeaza capatâni mici, îndesate si rotunde. Prima recolta face capatâni mici si putin lunguiete cu greutate de 1-1,2 kg. Daca se întârzie recoltarea, verzele crapa.
Alte soiuri timpurii sunt: Timpurie de Vidra, Veta
Soiuri de vara (recoltare la 110-130 zile)
De
VARZA ROSIE
Soiuri:
Cap de Negru este soiul cel mai cultivat; capatâna rotunda de cca 1 kg. Alte soiuri: De Ertfurt, Zenit, Topaz, etc.
Rasadul de varza timpurie se obtine în rasadnite calde din seminte (7-10 gr la 1,5 mp) semanate la începutul lunii februarie.
Varza de vara se pune în rasadnite semicalde la începutul lunii martie.
Varza de toamna si cea rosie se seamana direct pe strat la mijlocul lunii mai.
Plantarea rasadurilor în gradina, pentru culturile timpurii se face la 50-55 zile de la rasadire, în martie sau începutul lui aprilie.
Pentru culturile de vara plantarea se face în aprilie sau începutul lunii mai. Înainte de plantare rasadurile se fasoneaza, se scurteaza vârful radacinilor si jumatate din lungimea frunzelor.
Distantele de plantare sunt 70-30 cm pentru varza timpurie si 70/40, 70/50 cm pentru varza de vara sau toamna (inclusiv cea rosie). La plantare rasadurile se îngroapa pâna la prima frunza adevarata. Dupa plantare se uda obligatoriu.
ÃŽngrijire
Lucrarile obisnuite sunt completarea golurilor (3-4 zile de la plantare); prasilele pentru spargerea crustei si combaterea buruienilor; musuroitul (odata la 2-3 saptamâni de la plantare, apoi la primul prasit); udatul; îngrasarea suplimentara.
Udatul (în timpul primaverii se face dimineata, iar vara dupa amiaza) se face la 10-14 zile, cu volum mare de apa. Odata cu udatul se poate aplica si îngrasarea suplimentara, îngropat între rânduri sau în solutie cu apa de udat, la 15-20 zile de la plantare. Când leaga capatânile se face îngrasarea a 2-a.
Recoltarea se face când capatânile sunt bine îndesate (se constata prin apasare cu degetul).
La varza timpurie se poate obtine si a 2-a recolta de la aceleasi plante. Pentru aceasta se taie capatâna mai sus, lasându-se frunzele verzi de la baza. Verzele vor fi mai mici ca cele din prima productie.
ROSII
Rosiile reprezintã una din principalele culturi din grãdina de legume, datoritã fructului care e un aliment foarte valoros, ce contine însemnate cantitãti de substante hrãnitoare. Într-un kg de rosii se gãsesc cca 30-40 gr zaharuri, 20-60 gr vitamina A, 20-60 gr vitamina C, 40-50 mg calciu, 20-30 mg fier. Ce soiuri se cultivã?
· Pentru productii timpurii se pot folosi soiuri autohtone, ca Arges 400", "Arges 408" sau "Arges 450" care sunt foarte precoce si dau fructe la 95-105 zile de la rãsãrire, de asemenea se folosesc "Export" sau "Delicates"
· Pentru culturile timpurii din solarii se pot folosi soiurile bulgaresti ?Marita 15? si ?Marita 25?
· Pentru culturile de vara se pot folosi soiurile: ?
· Alte soiuri bune sunt din grupa ?Heinz?
Trebuie mentionat ca ameliorarea soiurilor de legume în general, si a celor de tomate în special progreseaza rapid, asa ca probabil au aparut deja si alte soiuri foarte valoroase pentru culturile de buna calitate.
Tomatele cer multa lumina, mai ales în rasadnita si solarii. Au nevoie de multa hrana, de aceea trebuie cultivate în soluri fertile, îngrasate treptat cu îngrasaminte naturale, mai ales.
Tomatele se cultiva mai mult prin rasad, desi se pot cultiva cu rezultate bune si prin semanare direct în câmp. Rasadul pentru culturile timpurii se produce în rasadnite calde, în care se seamana în luna februarie între 4 si 8 gr samânta la 1 mp. La 2-3 saptamâni de la rasarire, când apar primele
Plantarea se face la 60-70 cm între rânduri pentru soiurile cu portul mai mic si la 70-80 cm între rânduri si 30-40 cm pe rând pentru soiurile mai mari. La plantare este bine sa se puna la cuib un pumn de mranita care se amesteca cu pamântul din cuib.
Dupa plantare rasadul se uda cu 1-1,5 litri apa la cuib sau se iriga între rânduri.
Nu se stropesc direct plantele!
Cum se îngrijeste cultura de tomate?
Dupa plantare, rasadurile trebuie aracite pentru asigurarea sustinerii. Aracii de lemn de 1-1,2 m lungime se înfig în pamânt în dreptul fiecarei plante înspre nord . Sau se instaleaza spalieri mai grosi de lemn de 70-80 cm din 2 în 2 metri pe rând, pe care se întinde sârma la 50-60 cm înaltime.
ÃŽn afara prasilelor repetate pentru spargerea crustei si combaterea buruienilor, se mai efectueaza urmatoarele lucrari:
· Legatul de arac sau de spalier; lucrarea se face pe masura ce tufele se încarca cu rod si devin mai grele. Legarea se face cu sfori, fâsii de cârpe sau alt material textile, imediat sub
MAZARE
De la mazare se recolteaza pastaile, care contin boabele folosite pentru consum la conserve sau mancaruri.
Semanatul se face primavara devreme, imediat ce se poate lucra pamantul ("in mustul zapezii"), mazarea fiind o planta destul de rezistenta la frig.
Pamantul trebuie afanat, dar nu se ingrasa cu gunoi de grajd ARE AZOT NATURAL, PRODUCE .
Semanatul se face in randuri la 20-25 cm distanta sau in cuiburi la 30-35 cm distanta intre cuiburi, in care se pun cate 5-6 boabe de mazare. Adancimea de semanare este de 5-7 cm.
Daca vrem sa obtinem pastai verzi in toamna, se poate semana in iunie.
Pentru 1000 mp sunt necesare 15-20 kg samanta.
Cultura se praseste o data sau de doua ori, la nevoie.
Recoltarea se face cand boabele au o marime normala si sunt inca dulci. Daca se intarzie recoltarea, boabele pierd din gustul dulce, devin fainoase si se sfarama la fiert.
De pe 1000 mp se obtine o productie de 400-500 kg boabe verzi.
In cultura se gasesc numeroase soiuri, dintre care:
· soiuri cu crestere mica: Fina verde, Delicioasa, Pitica de Rin, Minunea Americii, Timpurie de Craiova, Prima, Isalnita
· soiuri cu crestere inalta si semiinalta: Conserva, Expres, s.a.
GULII
De la gulie se foloseste tulpina îngrosata, carnoasa si foarte gustoasa care poate ajunge de la 200 gr la 3 kg, în functie de soi. Planta cere multa apa, un sol bogat si bine afânat la care s-au aplicat îngrasaminte naturale.
Soiuri timpurii: Dworski, Cupa; târzii: Goliat Alb, Goliat Albastru
Soiurile timpurii sunt bune de recoltat la 70-85 zile de la rasarire, iar cele târzii dupa 130-135 zile.
Rasadul pentru soiurile timpurii se produce în rasadnite calde la începutul lunii februarie (5 gr samânta la 1,5 mp), iar pentru cele târzii în rasadnite reci, la sfârsitul lunii mai.
Rasadul este bun pentru plantare la 40-45 zile la soiuri timpurii, si 30-35 zile la cele târzii.
Plantarea se face la 30-25 cm la guliile timpurii, si la 40-40 cm la cele târzii, în acelasi mod ca plantarea verzei. Îngrijirea se face ca la varza, cu deosebirea ca guliile nu se musuroiesc.
Recoltarea se face treptat, pe masura ce se formeaza tulpinile, când acestea sunt fragede.
CONOPIDA
Se cultiva pentru inflorescenta din lastari îngrosati.
Este o planta destul de pretentioasa, mai ales la temperaturi sub 0 grade C, când se pateaza si nu mai produce recolte de calitate.
Când s-a format, inflorescenta trebuie ferita de lumina deoarece se înegreste. Se cultiva pe soluri fertile, bine lucrate si îngrasate cu gunoi de grajd.
Soiuri = Timpurie de Ertfurt, cu perioada de vegetatie de 90-100 zile, cu inflorescenta mica, rotunda si îndesata de 300-500 gr
Bulgare de zapada (115-120 zile), cu inflorescenta mare, de 600-1000 gr, cu productie mare la cultura în câmp si care se pastreaza bine mai mult timp. · Alte soiuri: Timpurie de Arad, etc.
Rasadul
Soiurile timpurii se produc în rasadnite calde (3.5 gr la 1,5 mp) în februarie. Soiurile târzii se seamana pe straturi la sfârsitul lunii mai.
Plantarea în gradina se face la mijlocul lunii aprilie pentru soiurile timpurii (50-50 cm) si în luna iulie pentru cele târzii (70-70 cm). Rasadul poate fi plantat putin mai adânc decât a fost în rasadnita. Pamântul se amesteca cu 300-500 gr mranita la planta, iar la baza se aseaza pleava, paie sau frunze uscate (mulcire) pentru mentinerea apei în sol. Dupa plantare se uda si se trage pamânt în jurul plantei.
Îngrijirea se face în general la fel ca la cultura verzei, în ce priveste prasilele, musuroirea, udarea si îngrasarea suplimentara. Suplimentar, inflorescenta trebuie ferita de lumina prin legarea frunzelor la vârf sau frângerea a 2-3 frunze care se asaza peste capatâna. Exista soiuri la care frunzele acopera de la sine capatâna. Recoltarea se face treptat, când inflorescentele sunt îndesate si albe, înainte ca acestea sa se resfire, la 15-20 zile de la formarea lor. Capatânile se taie de la baza, cu tot cu frunze.
CEAPA
Contine multe substante hranitoare: zaharuri, vitamine si substante active care omoara microbii.
- Ceapa de arpagic
Se obtine astfel: solul arat din toamna se niveleaza si se marunteste bine în primavara; samânta de ceapa se seamana în martie (0,8-1 kg la 100 mp), în rânduri la 7-10 cm distanta si 1-2 cm adâncime, lasând poteci de 50 cm la 10-15 rânduri.
Pentru a grabi rasarirea, samânta se înmoaie în apa 2-3 zile.
Dupa rasarire se fac 3-4 prasile, se pliveste cultura de buruieni si se stropeste cu zeama bordeleza împotriva manei.
Recoltarea se face în luna august când bulbisorii s-au format iar frunzele exterioare sunt uscate. Recoltarea se realizeaza prin smulgere cu mâna sau cu sapaliga. Cel mai bun arpagic este cel cu diametrul de 7-12 mm. Dupa uscare, arpagicul se pastreaza în încaperi uscate cu temperaturi ori de 0-2 gr C ori de 18-20 gr C; trebuie evitate temperaturi de 3-15 gr C, pentru a nu forma fusti anul urmator.
Soiuri de ceapa de arpagic: - Uriasa de Stuttgart, De Bacau, De Zittau, De Vinga, De Darasti, De Lovrin, De Filiasi, etc.
- Ceapa de consum (bulbi)
La sfârsitul lunii martie se planteaza arpagicul la 20-25 cm între rânduri si 10-12 cm între bulbi pe rând, pe terenul pregatit corespunzator. La 1000 mp sunt necesare 40-60 kg arpagic.
Îngrijirea consta în 4-5 sapaligi, 1-2 udaturi, 1-2 îngrasari suplimentare, 3-4 stropiri cu zeama bordeleza pentru combaterea manei, precum si ruperea fustilor florali. Îngrasarea si udarea se face numai dupa primele 2 saptamâni de la plantare.
Recoltarea se face în august când tulpinile s-au înmuiat la baza si mai mult de jumatate au cazut la pamânt, prin smulgere sau cu sapaliga, cu atentie sa nu se taie bulbii. Dupa recoltare se lasa sa se zvânte la soare. Se pot obtine 2-2,5 tone de ceapa bulbi la 1000 mp.
- Ceapa de apa (caba)
Pentru cultura cepei de apa se foloseste rasadul, care se obtine prin semanare pe straturi în luna aprilie în rânduri la 5-6 cm. Pentru 1000 mp sunt necesare 45000-50000 rasaduri care se obtin din 600-800 gr samânta. Rasadul este bun de plantat când are 2-3 frunze.
La plantare se scurteaza radacinile si frunzele la 1/3. Rasadul mocirlit se planteaza cu plantatorul, la sfârsitul lunii mai, la 25-30 cm între rânduri si 10-15 cm pe rând. Dupa plantare se uda, apoi se îngrijeste la fel ca ceapa de arpagic.
La recoltare se pot obtine 1200-1700 kg de pe 1000 mp de teren.
Soiuri de ceapa de apa: De Buzau, Spaniola
- Ceapa verde
Pentru a obtine ceapa verde (stufat) în primavara, se planteaza toamna târziu sau primavara cât mai de timpuriu arpagic mare cu diametrul de peste 20 mm sau chiar bulbi mici de ceapa de 20-30 gr la 15-20 cm între rânduri si 5-10 cm pe rând.
Daca plantarea se face din toamna este bine sa se aseze peste cultura un strat de gunoi paios de grajd sau frunze, pentru a feri bulbii de înghet. Acest strat se aduna cu grebla în primavara.
Recoltarea se poate începe din luna aprilie când frunzele au lungimea de 30-35 cm.
USTUROIUL
Cultura de usturoi se face într-un teren însorit care nu se îngrasa cu gunoi de grajd.
Se planteaza bulbisorii (catei) de usturoi toamna (septembrie-octombrie) sau primavara (martie-aprilie), la distanta de 25-30 cm între rânduri si 12-15 cm pe rând.
La plantarea de toamna, cateii se introduc la cca 3 cm adâncime în pamânt, iar la cea de primavara la 1,5 -2 cm.
Pentru protejarea de ger, culturile de toamna se acopera cu un strat subtire de gunoi paios.
În perioada de vegetatie cultura se praseste si se îngrasa suplimentar ca la ceapa, se iriga dupa necesar si se stropeste cu zeama bordeleza împotriva manei.
Recoltarea bulbilor se face în iulie-august, când frunzele s-au uscat.
Pentru usturoiul verde (stufat) se procedeaza la fel ca la ceapa verde, indicat fiind ca plantarea cateilor sa se faca din toamna.
Soiuri: De Isalnita, De Moldova, De Cenad, De Ciolpani, De Bucovina, De Teleorman, etc.
Fasolea pentru pastai (sau fasole verde)
Se seamana in primavara, mai tarziu, cand temperaturile incep sa creasca (sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai).
Exista doua feluri de fasole verde: pitica si urcatoare.
Fasolea pitica (oloaga) se seamana in randuri la 50 cm sau in cuiburi la 40/40 cm, cate 3-4 seminte la cuib.
Fasolea urcatoare se seamana in cuiburi la 80/50 cm. La fiecare cuib se infige un arac de 2 m.
Vara, cultura de fasole se praseste si se uda in caz de seceta.
Recoltarea pastailor incepe la 15-20 zile de la inflorire.
Culesul se repeta la cateva zile, pentru ca pastaile sa nu imbatraneasca pe planta si sa devina atoase. Daca se intarzie recoltarea, plantele nu mai leaga alte pastai iar productia scade.
Fasolea pitica se poate semana si in iulie pentru productia de toamna.
De pe 1000 mp se obtin 400-500 kg pastai.
Soiuri de fasole pitica: Beste von Allen, Galbena Untoasa, Galbena de Moldova, etc.
Soiuri de fasole urcatoare: Grasa de Transilvania, Pestrita de Moldova, Bogdana, Aurie de Bacau.
Spanacul
este o planta legumicola foarte valoroasa datorita continutului ridicat in substante nutritive - saruri de fier, calciu, vitamina C - precum si faptului ca se poate consuma intr-o perioada cand lipsesc alte legume.
Soiuri mai raspandite:
· Viroflay, soi timpuriu care se recolteaza la 40-50 zile de la semanare, este mai sensibil la ger; semanat din toamna, trebuie protejat cu frunze uscate, gunoi paios sau paie;
· Matador este un soi mai rezistent la frig, dar se recolteaza mai tarziu;
· Alte soiuri: Smarald, Nores, etc.
Semanatul din toamna se poate incepe din august pentru productia de toamna, iar pentru cea din primavara, spanacul se seamana in septembrie-octombrie.
Semanatul de primavara se face cat mai devreme, in martie - inceputul lui aprilie.
Se seamana la 20-25 cm intre randuri si 2-4 cm adancime.
Pentru 1000 mp sunt necesare 2-2,5 kg samanta.
Ca lucrari de ingrijire mentionam plivitul pe rand, 1-2 prasile, o ingrasare suplimentara (, si udarea in caz de seceta.
Recoltarea se poate incepe cand plantele au 5-6 frunze de 10-12 cm si se face fie prin ruperea frunzelor de la exteriorul rozetei, fie taindu-se rozeta cu frunze de la baza.
De pe 1000 mp se pot recolta 1200-2000 kg de frunze.
VINETE
Patlagelele vinete, ca si cele rosii, sunt plante pretentioase la caldura, apa, lumina si hrana. Samânta încolteste numai la temperaturi ce depasesc 14-15 grade C, iar la temperaturi sub 0 grade C plantele mor. Cer mai multa apa, deci se uda mai des. Daca nu au suficienta lumina în rasadnita, plantele se îngalbenesc si se alungesc. Daca sunt umbrite în teren, nu leaga rod.
· Ce soiuri cultivam? Sunt recomandate urmatoarele soiuri: ?Delicia? pentru culturi timpurii, ?Danubiana? pentru culturi de vara, ?Pana Corbului? si ?Bucurestene? pentru culturi târzii.
· Cum se produce rasadul de vinete?
Vinetele se cultiva numai prin rasad. Semanatul în rasadnite se face la sfârsitul lui februarie, începutul lui martie. Repicatul se face la 7-7 cm sau 8-8 cm cu mult pamânt la radacina sau în ghivece nutritive.
Plantarea rasadurilor se face la începutul lunii mai, la 60 zile de la semanare, când au 6-7 frunze, la 60-70 cm între rânduri si 30 cm pe rând, la aceeasi adâncime la care au stat în rasadnita.
La plantare se pun la cuib 50-100 gr mranita. Dupa plantare se uda fiecare planta cu 1-1,5 litri apa si se trage pamânt maruntit în jurul plantei.
· Cum se îngrijeste?ÃŽn general, îngrijirea se face asemanator cu cea de la tomate, cu anumite specificatii: se fac 4-5 prasile, se uda mai des ca rosiile (4-5 zile), iar îngrasarea se face de 3 ori, prima data la 10-15 zile, iar celelalte 2 îngrasari la intervale de 15-20 zile. Vinetele bune de recoltat au o culoare neagra lucioasa si sunt elastice, daca se strâng usor între degete si podul palmei. Fructele îmbatrânite devin amare. La recoltare se taie cu codita cu tot, de obicei dimineata, pe racoare. Recoltarea se repeta din 7 în 7 zile. O planta poate produce 5-6 vinete, aproximativ 1-1,5 kg.
SOLAR
Dupa pregatirea solariilor si a terenului aferent, se stabilesc schemele de infiintare a culturilor si se trece efectiv la semanat sau plantat, in functie de cerintele plantelor fata de temperatura.
Primele culturi infiintate in solarii vor fi de: varza, conopida, salata, spanac, ridichi de luna,
iar pe masura ce temperatura creste, tomate, ardei, vinete, castraveti, fasole etc.
In scopul obtinerii unei recolte cu 3 - 4 saptamani mai timpurii fata de culturile din camp, trebuie respectate unele etape tehnologice, si anume:
- Plantarea sau insamantarea din toamna a speciilor rezistente la frig (spanac, salata, ceapa verde, usturoi verde).
- Acoperirea solariilor cu folie cat mai devreme, cand conditiile atmosferice permit aceasta (sfarsitul lui februarie - inceputul lunii martie).
- Infiintarea culturii in perioada optima fara repercusiuni asupra prelungirii perioadei de vegetatie.
- Folosirea soiurilor si hibrizilor specializati pentru cultura in solarii si cu perioada scurta de vegetatie.
- Dirijarea factorilor de mediu in stransa concordanta cu cerintele speciilor.
- Mulcirea cu diverse materiale organice sau sintetice, precum si dubla protejare cu tunele joase, instalate in interiorul solariilor.
Epoca de infiintare a culturilor este diferita, in functie de specie, zona de cultura si temperatura exterioara, si anume:
- 1 - 10 martie, 15 - 20 aprilie - castraveti, 1 - 10 martie - varza, 1 - 10 martie - conopida, 1 - 10 martie – gulioare, 1 - 10 martie salata.
20 - 25 martie pentru tomate, spanac
10 - 15 aprilie - pepeni galbeni, 10 - 15 aprilie - ardei si vinete,
Infiintarea culturilor legumicole in solarii, in zonele mai nordice ale tarii, precum si in primaverile foarte reci, este posibila mai tarziu cu 2 - 3 saptamani.
Plantarea se face in benzi, la tomate, ardei si vinete, cate doua randuri in banda, la distanta de 40 cm intre randuri si 70 - 80 cm intre benzi, iar intre plante pe rand, 30 cm la tomate, 20 - 25 cm la ardei si 35 - 40 cm la vinete, fie in randuri simple, la distanta de 70 cm.
Aceste scheme de plantare permit practicarea sistemului de cultura asociata care se preteaza in solarii si aduce venituri substantiale.
Pentru acesta, pe langa cultura de baza, se planteaza salata, gulioare, ridichi de luna, marar, patrunjel de frunze.
La castraveti plantarea se face in randuri, la distanta de 1 - 1,2 m, iar intre plante pe rand, 40 - 50 cm.
Contact AGROCOSM: Telefon fix: 0788.746.066 Fax: 021.628.03.23
Mobil: 0788.577.883
Email: office@agrocosm.ro
MAGAZINUL DE PREZENTARE SI DESFACERE a produselor noastre il gasiti in
Bd. CHISINAU Nr 1, Sector 2 , Bucuresti -
In incinta Pietei Delfinului
KIWI
Denumire stiintifica: Actinidia deliciosa. Familie: Actinidiaceae. In padurile din care este originar, kiwi poate fi descris ca un arbust cu vite lungi, viguroase si lemnoase, asemanatoare lianelor, cu aspect de arbust catarator.... Mai mult...
Radaseni Pomul este de vigoare slaba, cu coroana sferica, rodeste pe ramuri scurte. Fructele sunt mari, de forma sferica, usor turtita... Mai mult...
Delia Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasa, rodeste pe ramuri scurte. Fructele sunt de marime mijlocie, de forma sferic-turtita... Mai mult...
Mutsu Pomul este viguros si rodeste pe ramuri lungi. Fructele sunt mari sau foarte mari, tronconice. Pielita este groasa, acoperita cu multa ceara... Mai mult...
Florina Este un soi rezistent la rapan. Pomul are vigoare mijlocie, iar fructele sunt de marime variabila, sferic-turtite. Culoarea fructelor... Mai mult...
Priam Este un soi rezistent la rapan, cu pomi de vigoare mijlocie, sau chiar mica, cu fructificare pe ramuri scurte. Fructele sunt mijlocii... Mai mult...
Wagener premiat Pomul este de vigoare slaba, rodeste pe ramuri scurte. Fructele foarte variate ca marime chiar pe acelasi pom, au forma turtita... Mai mult...
Starkrimson Acest soi provine dintr-o variatie mugurala a soiului Starking. Pomul este de vigoare mica si rodeste pe ramuri scurte. Fructele sunt mari... Mai mult...
Starking Delicious Este cunoscut si ca Delicios dublu rosu. Pomul este viguros, are coroana rasfirata si rodeste in principal pe ramuri lungi. Fructele mijlocii
Este cunoscut si ca Delicios dublu rosu.
Pomul este viguros, are coroana rasfirata si rodeste in principal pe ramuri lungi.
Fructele mijlocii, mari si foarte mari, conice, cu coste pronuntate cu tendinta spre "bot de iepure'". Pielita este groasa, rezistenta, lucioasa de culoare rosie-violacee intensa, tara dungi, pe care se gaseste o pruina abundenta violacee.
Pulpa este galben-deschis, fina, dulce, aproape lipsita de aciditate, cu aroma intensa, asemanatoare cu a pepenelui galben, de calitate buna pentru masa. La supracoacere pulpa devine fainoasa.
ICP Maracineni
Au material dendrologic de calitate extra si preturi rezonabile.Nu cred ca livreaza prin posta.Trebuie sa gasim pe cineva din Pitesti care sa faca efortul de intermediar.
Eu am achizitionat mur, zmeur, coacaz rosu si afin de la ei dar am pierdut afinul pentru ca nu m-am informat suficient si nu am mentinut aciditaea solului ba suplimentar l-am udat si cu apa calcaroasa.
"Fondul de germoplasma pomicola al Turciei, sursa de gene pentru programele de ameliorare "
Autori:
Sezai Ercisli – Universitatea Ataturk, Departamentul de Horticultura,Turcia
Antonia Ivascu, Adriana Buciumanu – SDCP-Baneasa, Bucuresti
Cadrul natural foarte divers, variind de la subtropical la temperat rece, confera Turciei o bogata diversitate genetica, care contribuie atat la dezvoltarea puternica a genofondului pomicol, cat si la introducerea in cultura a unui numar insemnat de soiuri. In Turcia se cultiva circa 85 de specii, majoritatea cu frunze cazatoare, de origine subtropicala si tropicala.
Colaborarea dintre Turcia – Universitatea Ataturk, Departamentul de horticultura si SCDP- Baneasa, Bucuresti, se materializeaza prin identificarea, conservarea si exploatarea resurselor genetice utile celor doua tari in programele de ameliorare.
Lucrarea de fata prezinta cele mai importante specii pomicole existente in Turcia, raspandirea lor in provinciile tarii , cateva caracteristici botanice, potentialul productiv si modul lor de utilizare din punct de vedere economic. Turcia este centru de origine pentru multe specii salbatice sau cultivate, anuale sau perene, erbacee sau lemnoase.
Pomicultura joaca un rol deosebit de important in economia Turciei. In nordul tarii specii ca citricele, kiwi sau ceaiul sunt foarte cunoscute, in sud fiind cultivate mai mult speciile: cais, migdal, piersic, nuc, alun, cires, prun, mar, granat, zmochin, trandafir de dulceata.
Din punct de vedere al interesului in programele de ameliorare din Romania, se vor aborda speciile : mar, par, gutui, migdal, piersic, cais, cires, prun, castan comestibil, alun, capsun, zmeur, mur si trandafir.
Marul (Malus spp.). Turcia este una dintre tarile mari cultivatoare in lume, cele mai importante soiuri din punct de vedere comercial apartinand speciei Malus domestica. Fructele mari sunt consumate in stare proaspata, in timp ce fructele de calitate mai slaba sunt folosite pentru conserve. M. sylvestris si M. orientalis sunt specii larg raspandite in paduri, pe versanti. Fructele speciei M. orientalis nu sunt consumate in stare proaspata, ci sunt folosite pentru compot, sucuri sau sunt uscate. Aceste specii sunt folosite si ca portaltoi. M. sylvestris are fructe dulci-acrisoare intrebuintate sub forma de compot sau uscate. In medicina locala de la aceasta specie se folosesc frunzele uscate pentru prepararea ceaiurilor.
Speciile M. pumila si M. trilobata originare din Anatolia, prezinta o importanta deosebita in mentinerea diversitatii fondului de germoplasma. Desi calitatea fructelor provenite de la aceste specii este foarte slaba, toleranta la inghet si seceta, alaturi de tipul de crestere pitic sunt insusiri foarte valoroase pentru ameliorare.
In Turcia exista aproximativ 600 de soiuri locale foarte diferite din punct de vedere al formei, marimii, culorii, gustului si al perioadei de coacere. Rezistenta sau toleranta acestor specii la boli este necunoscuta.
Parul (Pyrus spp.). Ca importanta economica este a doua specie cultivata in Turcia si este extinsa in aproape toata tara. Cea mai importanta specie este P. Communis, rezultata prin selectia unor biotipuri salbatice si probabil prin hibridarea dintre P. nivalis si P. cordata.
P. communis este din pacate si in Turcia sensibil la atacul produs de bacteria Erwinia amylowora. In Turcia exista circa 500 de biotipuri locale de par, foarte variate ca marime, forma, culoare etc.
P. boissieriana difera fata de alte specii prin caliciul caduc . P. spinosa prezinta rezistenta moderata la daunatoarele arthropode, dar o mare adaptabilitate la valori ridicate ale pH-ului.
P syriaca este foarte rezistent la inghet si seceta, fructele sale fiind de calitate inferioara celor de P. communis, (mai tari si mai pietroase). P. hakkiarica prezinta rezistenta deosebita la seceta. P. anatolica este o specie despre care nu se cunosc foarte multe detalii deocamdata. P. bulgarica se cultiva destul de putin deoarece altitudinile mari reprezinta o bariera in extinderea acestei specii in Turcia. P. elaeagrifolia prezinta rezistenta mare la seceta si frig, motiv pentru care este un portaltoi foarte des utilizat. P. salicifolia este cultivata ca portaltoi pentru par deoarece prezinta rezistenta la seceta si ger.
Gutuiul (Cydonia spp.). Turcia domina productia mondiala de gutui printr-o productie anuala de circa 100 000 tone. Fructele au greutatea de pana la 1 kg. Unii cultivatori folosesc fructele pentru consum in stare proaspata, dar majoritatea fructelor sunt utilizate in industrie pentru gem si marmelada. Anumite selectii pot fi folosite ca portaltoi pentru par, conferindu-i port pitic, dar nu si rezistenta completa la inghet.
Migdalul (Amygdalus spp). Migdalul constituie o sursa de nepretuit de selectii varietale. In selectie obiectivele principale sunt introducerea in cultura a unor soiuri cu sambure dulce, cu inflorire tarzie, rezistenta la inghet, rezistenta la boli si productivitate ridicata. Uleiul de migdal este folosit pentru aroma si gustul sau . In Turcia s-au semnalat pana in prezent zece specii. A. webbii prezinta tufis tepos, frunze mici si inflorire tarzie, fructele sale sunt mici si au miezul amar. A. fenzliana este considerat stramosul migdalului; este originar din nordul Turciei. Planta este un tufis ce poate atinge inaltimea de 3 m, cu fructe mici si miez amar. A. nana este o specie pitica, cu miez amar. Pe langa acestea in Turcia se mai intalnesc urmatoarele: A. kotschyi, A. korshinskyi, A. spartiodes, A. orientalis, A. carduchorum, A. trichamygdalus si A. lycioides.
Caisul (Prunus armeniaca syn. Armeniaca vulgaris). Turcia domina piata mondiala printr-o productie anuala de 500 000 de tone. Cele mai cultivate sunt este vechiul soi local „Zerdali” cu sambure amar si selectia clonala numita” Kaisi” cu fruct mic si sambure dulce.
Caisul este cultivat in zone temperate pana la subtropicale, fiind una din speciile cele mai vechi in Turcia ( Malatya, Erzincan, Valea Aras). Este altoi in special pe portaltoi salbatici.
Ca portaltoi se utilizeaza Prunus domestica si Prunus cerasifera. Majoritatea soiurilor ajung la maturitate intre sfarsitul lunii iunie si inceputul lunii august. Caisul salbatic ajunge la maturitate pe la mijlocul lunii iulie, dar exista unele selectii care se coc spre sfarsitul lunii septembrie, ceeace poate prelungi mult sezonul de consum . In regiunea Erzincan se intalnesc pomi crescuti spontan din samburi care au port pitic si inflorire tarzie, deziderat important in obiectivele de creare de soiuri noi la cais.
Ciresul (Prunus spp.). iresul, visinul si mahalebul sunt denumite in mod obisnuit in Turcia ” Visne” „ Kiraz „ si Idris”, multe din specii avand chiar originea in Turcia, in paduri sau vegetatie spontana in jurul gradinilor.
Cultura ciresului este traditionala in Turcia ( merge pana la 1600 metri altitudine) mai ales in zona Marii Negre unde exista populatii aclimatizate. Exista insa zone in Turcia care restrictioneaza cultura sa din cauza ingheturilor tardive de primavara.
Prunus avium este un pom mai special deoarece este in acelasi timp specie salbatica, dar si cultivata. In Turcia este folosit si ca planta ornamentala datorita coloritului stralucitor pe care il au frunzele toamna. Pomii salbatici au fructele mici si uneori amare, si se folosesc si ca portaltoi. In Turcia pedunculii fructelor sunt folositi in medicina ca diuretic sau pentru tratarea bolilor vezicii urinare, sub forma de ceai.
Prunus cerasus are o structura a coroanei foarte variata, de la rotunda si mica la intinsa-laxa, mare. Fructul prezinta pulpa diferit colorata, de la aproape incolora pana la rosu, chiar negru. In prezent visinul salbatic este unul dintre portaltoii preferati atat pentru cires cat si pentru visin, in regiunile Turciei unde climatul este extrem. Portaltoiul este mult mai rezistent la umiditatea solului si la climatul rece decat P. avium si P. mahaleb.
P. mahaleb., specie originara din uropa centrala si Asia Minor, este foarte mult folosita ca portaltoi, atat pentru soiurile de visin cat si pentru cele de cires, deoarece acesta nu manifesta incompatibilitate cu altoiul. Desi fructele nu sunt consumate direct, ele sunt intrebuintate in medicina, ca digestiv sau ca diuretic. De asemenea este folosit la formarea gardurilor vii deoarece lastareste imediat dupa ce a fost taiat. Se poate utiliza ca si gard viu deoarece emite multi lastari dupa taierea in verde.
P. leucocerasus, arbust cu frunza permanent verde sau pom pitic cu o inaltime de pana la 6 m, cu fructe rosu inchis sau negre, are intrebuintari in medicina, ca antispasmodic ( frunzele distialte in apa –aurocerasi).
Din aceeasi specie fac parte si: Prunus prostrata; P. brachypetala; P. incana; P. microcarpa; P. augustifolia; P. Hippophaeoide.
Ciresul are un potential genetic foarte important in Turcia mai ales pentru obtinerea de portaltoi.
Prunul (Prunus spp.). Denumit in Turcia „ Erik”, prunul are peste 10 subspecii mai cunoscute, cu porturi diferite, naturalizate in diverse zone ale tarii.
Prunus spinosa specie indigena din Armenia, Turcia si sudul europei, are fructe mici, de numai 20 mm, cu gust acru si astringent. Frunzele uscate sunt folosite pentru ceai, iar florile si fructele uscate sunt folosite in medicina populara. Pomii prefera terenurile calcaroase, pietroase, situate la altitudini mari. Aceasta specie poate fi valoaroasa ca portaltoi pentru speciile comerciale de Prunus care sunt insuficient compatibile.
P. domestica.,originar din Asia de vest din zona Caucaz si Marii Caspice, este larg raspindit in in zona Balcanilor si cea Mediteraneana. Fructele variaza de la rotund la oval, de la mic la mare, de la violet la rosu sau verde. Pulpa este ferma si de buna calitate. Aceasta este o sursa de gene utila datorita continutului ridicat de zahar, aromei si infloririi tardive; necesita insa imbunatatirea rezistentei la frig si a duratei de viata a pomului.
P. cerasifera salbatic si cultivat, fiind aproape imposibil de determinat care este intr-adevar specia salbatica si care este cea cultivata. Fructul este mic, rotund, asemanator unei cirese, de culoare galben spre rosu, chiar negru si de slaba calitate. Este o sursa de rezistenta la temperaturi extreme, la ger si de productivitate ridicata. Fructele nu sunt consumate, dar plantele obtinute din samburi pot fi folosite ca portaltoi. Specia este foarte adaptabila la multe tipuri de sol si este rezistenta la boli.
Castanul (Castanea sativa). Denumit in turceste „ Kestane”, castanul comestibil se regaseste in zona Mediteraneana, in Asia Minor si Transcaucazia.
Productia mondiala de castane este de 518 590 tone, iar Turcia participa anual cu 70 000 de tone (situandu-se in acest fel pe locul III in lume). Exista numeroase genotipuri rezistente la boli. Castanele sunt foarte populare in Turcia, fiind consumate prajite si glasate.
Alunul (Corylus spp). Turcia este centrul de origine al alunului, denumit”Findik”, aceasta specie gasind aici conditii climatice si sol propice pentru dezvoltarea sa.
Turcia detine aproximativ 75% din productia mondiala de alune. Alunul se cultiva in Anatolia pentru fructele gustoase, bogate in ulei. Alunele sunt consumate ca fructe proaspete, sau in prajituri si in ciocolata. Cele mai raspandite specii in zona Marii Negre sunt C. avellana si C. Maxima si hibrizii lor. De asemenea se intalnesc o serie de forme salbatice in paduri.
C. avellana este specia cea mai importanta din punct de vedere economic, fiind foarte adaptabila la conditii climatice diverse. C. colurna , pom ce poate atinge o inaltime de circa 14 m, cu coroana piramidala, se regaseste din zona Balcanilor (Romania), Nordul Turciei, Transcauzia, pana in nordul Iranului. Alunele au dimensiuni reduse, coaja este aderenta ceea ce determina un consum direct foarte redus. Aceasta specie este mai toleranta la seceta si frig decat C. avellana.
Selectia clona este una din metodele mult practicate in ameliorarea acestei specii in Turcia.
Nucul. Cultivat in principal pentru fructele deosebit de hranitoare este folosit in industria ciocolatei, in industria farmaceutica si de asemenea in cosmetica. In Turcia frunzele si cojile verzi sunt folosite ca pigmenti. Inmultindu-se de mii de ani in mod natural, in zone ca Nepal,Tibet, Asia centrala, Iran, Pakistan, la nuc, denumit in limba turca”Ceviz”, s-a creat un valoros fond genetic de circa 5 milioane pomi, acestia prezentand o bogata diversitate in ceea ce priveste productia, caracteristicile fructului si miezului, inmuguritul si inflorirea tarzie, toleranta la boli etc. Pomii salbatici sunt intalniti in padurile mixte, cu frunze cazatoare si conifere, pana la altitudini de 1200-3000 m. Fructele pomilor salbatici au dimensiuni mai reduse, forma mai rotunda si au coaja mai groasa decat speciile cultivate. Speciile cultivate provin fara indoiala din selectia naturala a speciilor salbatice. In Turcia populatia nu este familiarizata cu altoirea nucului, motiv pentru care majoritatea pomilor provin din samanta.
Coacazul Genul Ribes cuprinde aproximativ 150 de specii de coacaz si agris. Principalele specii cultivate din punct de vedere comercial sunt coacazul negru (Ribes nigrum), coacazul rosu (Ribes rubrum) si Ribes petraeum.
Ribes rubru este originar din Turcia, larg raspandit datorita fructelor sale comestibile ce pot fi consumate in stare proaspata, dar mai ales sub forma de sucuri, gemuri si jeleuri.
Ribes nigrum prezinta fructe de culoare neagra cu gust puternic, fiind rar consumate in stare proaspata. Fructele bogate in vitamine sunt procesate sub forma de suc, gem, jeleu, vin sau lichior.
Alte specii cultivate sunt Ribes alpinum, Ribes orientale
Zmeurul si murul (Rubus spp). Genul Rubus este in Turcia foarte bogat raspandit si are nenumarate si heterogene biotipuri, exceptand zonele desertice. Frunzele si fructele formelor salbatice sunt folosite in special in medicina.
Rubus ideaus (zmeurul rosu si galben), arbust ce drajoneaza mult, este o sursa de gene pentru adaptabilitatea la iernile reci. R. sanctus existent si in Europa in zona estica a Mediteranei, este folosit in ameliorarea murului. Este un arbust care drajoneaza putin cu inaltimea de circa 1-2 m, cu fructe negre, mici si putin suculente. Este utilizat in spcial pentru fixarea terenurilor in panta, a rapelor sau a spatiilor largi, deschise expuse vanturilor. R. caesius prezinta toleranta la inghet. Fructele sunt mari si de culoare neagra. Frunzele tinere sunt folosite pentru ceai.
R. saxatilis existent in zona Mediteraneana, Caucazia, Siberia, pana departe in Asia (China si Japonia) si chiar in Scandinavia, este folosit in procesul de ameliorare pentru toleranta sa la inghet si la rugina. Este o specie stolonifera. Fructele au culoare rosie si 6-8 mm diametru, fiind folosite la prepararea unor sucuri sau gemuri. R. discolor are fructe mari si suculente. Alte specii cu fructe de culoare neagra : R. canescens, R. tereticaulis, R. hirtus, R. caucasicus. Nu au fost facute studii asupra rezistentei la frig, seceta, boli sau asupra calitatii fructelor deocamdata asupra speciilor mai sus mentionate.
Trandafirul (Rosa spp.). Turcia este o importanta sursa de germoplasma pentru trandafir denumit ” Gul” (nume foarte uzual pentru femeile turce), aproximativ 25% din speciile originare de trandafiri provenind de aici. Florile unor specii, cum ar fi R. gallica si R. damascena, au fost folosite pentru producerea „apei de trandafir”. Fructele unor specii prezinta valoare economica si sunt folosite in medicina. De asemenea frunzele, fructele si chiar radacinile sunt fierte in apa si folosite ca diuretic sau pentru tratarea racelilor.
Primele studii de selectie au inceput in 1990, avand ca scop evaluarea si selectarea unor clone superioare. Au fost selectate cateva genotipuri dintre populatiile salbatice, foarte adaptate conditiilor climatice si cateva fara ghimpi. Cele mai importante specii care pot fii utilzate in programele de ameliorare sunt: R. sempervirens, R. phoenicia, R. arvensis, R. pisiformis, R. beggeriana, R. foetida, R. hemisphaerica, R. pimpinellifolia, R. elymaitica, R. gallica, R. villosa, R. hirtissima, R. tomentosa, R. jundzillii, R. micrantha, R. agrestis, R. pulverulanta, R. sicula, R. horrida, R. iberica, R. montana, R. canina, R. dumalis si R. heckeliana. Cele mai cultivate specii in Turcia sunt: R. canina, R. dumalis si R. villosa.
Capsunul (Fragaria spp.). In Turcia capsunul traditional denumit” Cilek” (F. vesca si F. elatior) se cultiva din secolul XVI, in specila in zonele arabile si fertile. De obicei se cultiva pe suprafete mici, fiind o afacere de familie. Rizomii si frunzele se folosesc in medicina (pentru cresterea apetitului).
F. vesca este cea mai raspandita specie. Este salbatica si prezinta fructe care au forma ovata, culoare rosie aprinsa si sunt foarte aromate, utilizate in special pentru consumul in stare proaspata. F. viridis prezinta fructe mici, relativ ferme, de culoare verzuie pana la roz si foarte aromate. Plantele infloresc atat primavara cat si vara tarziu si s-au dovedit a fi tolerante la valori ridicate ale pH-ului solului. F. x ananassa (cunoscuta doar ca specie cultivata), creste in nordul Turciei si are fructe de marime mai mare fata de F. vesca. A fost obtinut prin hibridarea intre F. virginiana si F. chiloensis.
In concluzie, multe specii din nordul si nord- vestul Turciei pot fi gene utile pentru rezistenta la boli si daunatori.
Categoria: Alimentatie > Agricultura
Pret: [Nespecificat] Fix
Date de contact:
- Persoana de contact: Odette Gamulea
- Numere de telefon: 0745-781115
- Localitate: Bucuresti, judetul: Bucuresti
Firma autorizata vinde puieti pomi fructiferi import Grecia . Orice soi de cires, mar, gutui, prun, mango, kiwi, sau orice alt pom fructifer la cerere.
Oferim certificat de garantie si la cerere un specialist care sa acorde asistenta la sadire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu